Există un moment înainte ca gândul să apară.
Înainte ca memoria să explice.
Înainte ca lumea să te numească.
În acel moment, nu lipsește nimic.
Nu devii.
Nu corectezi.
Nu ești în întârziere.
Ești pur și simplu aici —
iar asta este deja vast.
Viața nu se revelează dintr-odată.
Se adună în liniște, clipă cu clipă,
așa cum lumina se adună la răsărit
fără să ceară permisiune nopții.
Alege un moment astăzi.
Nu ca să-l repari.
Nu ca să-l îmbunătățești.
Ci doar ca să-l locuiești.
Lasă-l să treacă prin tine pe deplin.
Lasă-l să te atingă blând.
Mintea va urma mai târziu.
O face întotdeauna —
odată ce își amintește
cum se simte realitatea.
Rămâi cu asta.
Dacă respirația ți-a încetinit măcar puțin,
a funcționat.
